ro

en

de



WRAcademy

Interviu Vlastimir Vukadinovic

Interviu  Vlastimir Vukadinovic

Interviu preluat din CSU Fans Magazin Nr. 128

 

 Vlastimir Vukadinovic : « Pentru mine fiecare zi de baschet reprezintă o bucurie »

 

1.Cum v-aţi descoperit pasiunea pentru baschet şi la ce vârstă aţi început să practicaţi acest sport?Ştiu că prima dumneavoastră iubire a fost totuşi fotbalul

În copilărie am practicat multe sporturi, acesta fiind un lucru firesc pe vremea respectivă. Mă descurcam destul de bine cam la toate, mai ales la cele de echipă. Într-adevăr fotbalul poate fi considerat prima mea iubire, dar în Iugoslavia în care m-am născut dacă nu era minge de fotbal pe terenul de joacă, se găsea sigur o minge de baschet! Menţinerea popularităţii acestui sport în rândul copiilor s-a datorat şi faptului că mereu am avut modele. Gândiţi-vă doar la jucători precum Drazen Petrovic, Vlade Divac, Toni Kukoc, Sasa Djordjevic, Predrag Danilovic, Dejan Bodiroga sau Pedja Stojakovic, mari campioni europeni şi mondiali. Toţi copiii visau să ajungă acolo sus! Vărul meu Bojan, care este cu patru ani mai mare decât mine şi care a fost format la academia lui Partizan Belgrad, a avut o carieră internaţională deosebită jucând de-a lungul timpului în Grecia, Spania, Germania, Cipru etc. Cu el mă jucam când eram mic şi lângă el am îndrăgit baschetul în paralel cu fotbalul pe care-l practicam. Mai târziu, după ce m-am apucat serios de baschet, în vacanţele de vară pe care de obicei le petreceam în Serbia, dacă jucam în aceeaşi echipă, 3 la 3, celelalte echipe puteau pleca acasă. În anul 1990 am sosit în România cu familia mea, tatăl meu ocupând postul de profesor de limba şi literatura sârbă la Universitatea din Bucureşti. Nu ştiam o boabă româneşte când am venit, iar aici pe lângă limba română, am învăţat şi germana, engleza, franceza şi italiana. Deşi făceam sport, mereu am avut rezultate excelente la învăţătură. Când nu eram la şcoală, „ardeam gazul” prin cartierul Tineretului cam tot timpul la panourile din curtea liceului Şincai. De acolo m-au „racolat” jucătorii mai mari ai domnului profesor Dan Săndulache de la Clubul Sportiv Şcolar nr. 4 din Bucureşti, sub îndrumarea căruia am şi început baschetul la vârsta de13 ani. Am frecventat şcoala Germană din Bucureşti, unde profesor de sport era antrenorul de baschet Mihai Chiciu. Astfel şi orele de sport se transformau în antrenamente de individualizare. O mare influenţă asupra mea a avut-o şi Horaţiu Giurgiu, fostul mare baschetbalist, care m-a făcut să îndrăgesc şi partea cerebrală - tactică a acestui sport. Mereu mi-a plăcut să gândesc jocul, să anticipez ce vrea să facă adversarul, să-l iau prin surprindere prin soluţiile mele aşa că era cumva normal să rămân în fenomen ca şi antrenor.

2.Care sunt cele mai mari bucurii pe care vi le-a adus baschetul sau cele mai frumoase momente oferite de acest sport ?

Nici nu ştiu cu ce moment să încep pentru că sunt foarte multe. Îmi plăcea ca jucător să iau finalurile de meci pe cont propriu, aşa c-am marcat o duzină de coşuri decisive de la distanţă mare sau foarte mare şi toate-mi sunt extrem de dragi pentru că au adus bucurii şi mie şi coechipierilor. Conştientizarea faptului că pot da mai departe ceea ce ştiu a fost ceva deosebit. Lucram cu nişte copilaşi în Serbia acum aproape zece ani şi făceam nişte exerciţii din triplă ameninţare. Am rămas uluit pentru că ei chiar făceau sau încercau să facă tot ceea ce le ceream. Pot spune că pentru mine fiecare zi de baschet reprezintă o bucurie.

3.Sunteţi al treilea cel mai tânăr antrenor din baschetul românesc care a dus o echipă în prima ligă naţională iar sezonul trecut nu aţi suferit nicio înfrângere pe teren propriu… Putem vorbi de un obiectiv al carierei dumneavoastră ca antrenor ? Care ar fi acela ?

Sunt abia la început. Ştiu că am multe de învăţat dar şi multe de oferit jucătorilor. Sunt mândru că antrenez pentru că rareori găseşti o profesie în care procesul de învăţare nu conteneşte niciodată. Merg la seminarii şi campusuri peste hotare, la meciuri din Euroligă atunci când am ocazia, la campionate europene şi mondiale, citesc mult, vizionez meciuri din toate ligile posibile şi mă informez ca să mă pot perfecţiona de la an la an. Ca un obiectiv pe termen mediu, mi-aş dori să formez o echipă din jucători autohtoni şi să ne batem de la egal la egal cu echipe titrate din Europa, iar pe termen lung îmi doresc să ajung să antrenez în străinătate.    

4.Care este filozofia dumneavoastră ca şi antrenor ?

Să fiu sincer, asta depinde mult de echipa pe care o am la dispoziţie. Filozofia mea ar fi că trebuie să „intru în sufletul omului”, iar dacă nu reuşesc asta, e greu să produc o muncă de calitate cu jucătorul respectiv şi implicit cu echipa. Acord totodată o mare importanţă dezvoltării tehnice a jucătorilor, dar în aceeaşi măsură şi stimulării gândirii tactice. În ce priveşte jocul în sine, încurajez agresivitatea şi comunicarea atât în apărare, cât şi în atac.

5. Care este obiectivul Concordiei Chiajna în actuala ediţie de campionat ?

Obiectivul nostru a fost îndeplinit cu câteva zile înainte de începerea campionatului, când am fost anunţaţi că am obţinut rămânerea în LNB pentru sezonul următor. Din momentul respectiv tratăm fiecare meci drept o ocazie frumoasă de a arăta ce ştim şi ce învăţăm nou şi încercăm să ne simţim cât mai bine pe parchet. Îmi doresc să propunem jucători loturilor naţionale de seniori şi de tineret. Am oferit acestei ediţii de campionat un jucător de senzaţie, Aleksandar Vuletic, care a fost liderul ligii la eficienţă şi recuperări şi care a prins un contract mai bun în Slovacia. În prezent mai avem în lot un singur jucător străin, unul dintre cei mai tineri din LNB - Nemanja Petrovic - care excelează la pase decisive şi puncte. Anul trecut Vasile Ştefan al nostru a reprezentat România în calificările pentru Eurobaschet. Băieţii aceştia sunt o mândrie pentru noi, o confirmare a faptului că după muncă vine şi răsplata.

În funcţie de performanţele din teren şi de comportamentul din afara acestuia, vom putea vedea exact pe cine putem conta pentru sezonul următor.

6.Cu o victorie şi 15 înfrangeri Concordia Chiajna staţionează în subsolul clasamentului Ligii Naţionale de Baschet. Care ar fi problema generală a echipei?

Problema generală este lipsa de experienţă a fondului nostru de jucători. Înafară de câteva excepţii, avem jucători care au la activ minute relativ puţine la vreo echipă serioasă din campionatul intern. Lucrăm mult la creşterea încrederii în forţele lor proprii.

În România sunt unsprezece echipe cu şanse reale la playoff, echipe cu bugete mult peste al nostru şi care au investit serios în baschet. Noi suntem la început din toate punctele de vedere şi ne este extrem de greu să ne luptăm cu echipele de top, dar este spaţiu de progres. Sper să avem susşinerea clubului şi ajutorul câtorva sponsori cu care să putem ridica secţia de baschet la un nivel mult mai serios şi mai profesionist.   

 7.Ce credeţi că ar trebui îmbunătăţit în jocul echipei pentru a putea obţine rezultate  mai bune?

Sunt foarte multe lucruri de îmbunătăţit. Câteodată, nici nu ştiu la ce să lucrăm mai degrabă. Problemele cele mai mari le avem pe faza de tranziţie defensivă, dar şi cu pierderile de posesii din cauza erorilor de comunicare, de transmitere a mingii sau pur şi simplu celor de de tehnică individuală. Sper ca prin muncă serioasă la antrenamente şi printr-o sporire a concentrării şi responsabilităţii în meciuri să reuşim să fim mai buni.

8.Primul sezon  în divizai A pentru Concordia Chiajna.Cât de  mare este diferenţa între prima şi a doua ligă de  baschet din România ?

Cele două ligi nu se pot compara, diferenta este foarte mare. Pentru noi e ca şi cum am obţinut calificarea în Euroligă jucând în Liga Balcanică... Mă aştept ca noua conducere a FRB să lucreze la întărirea Ligii 1. Această ligă şi-a schimbat formatul de nenumărate ori, lipsa de consecvenţă a unei politici oferind publicului larg părerea că nu există nici o politică şi că multe lucruri se fac „după ureche”. Adică ba avem liber la jucători străini, ba numai doi jucători străini, ba nu e voie cu străini, ba există limită de vârstă, ba nu. Pentru moment s-au pus în picioare reguli ce favorizează tinerii jucători români, se face spaţiu pentru ei în această ligă, iar asta este un lucru bun. Trebuie să fie spaţiu pentru ei şi în LNB, dacă au valoare!

Liga Naţională a devenit o competiţie importantă pe plan european, a crescut enorm ca şi rating. S-au construit săli cu capacitate mare, media de spectatori este în creştere, echipele participă în cupe europene şi atrag jucători de renume internaţional, se televizează patru meciuri pe etapă etc. În mod cert, popularitatea baschetului este în creştere iar investiţiile sunt pe măsură. Noi folosim acest sezon ca unul de acomodare cu eşalonul de top în care sperăm să ne menţinem cât mai mult.

9. Spuneaţi într un interviu că :”Baschetul românesc are nevoie de o disciplină, de un personal calificat, un staff de oameni care pot scoate maximul dintr-o echipă. Aici e cheia succesului.” Vorbiti-mi despre schimbarile respectiv îmbunătăţirile pe care le aţi aduce dvs. baschetului românesc .

Am vorbit la un post de radio despre diferenţele dintre cluburile din Europa, Serbia sau NBA faţă de cluburile româneşti. M-am referit aici la necesitatea de organizare modernă a cluburilor, la stabilirea clară a datoriei fiecărui membru din staff-ul unei echipe, la importanţa activităţilor de marketing şi PR, a relaţiilor cu presa etc.

Legat de schimbări sau îmbunătăţiri...Cum spuneam şi mai devreme, odată cu creşterea în popularitate a baschetului au crescut numărul de cluburi şi numărul de copii practicanţi ai acestui sport minunat. De la generaţiile mici începe totul, trebuie să-i  infectezi atent cu microbul baschetului pentru că aşa cum le sădeşti rădăcinile – aşa vor creşte. Este nevoie de investiţii serioase în centre de copii şi juniori, în proiecte care să se axeze pe producerea jucătorilor de baschet fără a neglija şcoala. Mă aştept ca din această bază de selecţie augmentată să apară şi calitatea, nu numai cantitatea. De foarte multe ori lumea doreşte rezultate peste noapte, iar acest lucru este aproape imposibil. Este nevoie de centralizarea mai frecventă a juniorilor, de impulsionarea şi chiar recompensarea pe măsură a antrenorilor care lucrează bine cu juniorii, de muncă sistematică şi responsabil planificată. Formatorii trebuie formaţi, este nevoie de o asociaţie a antrenorilor din România care să ajute la educaţia tinerilor antrenori. Arbitrii mai în vârstă trebuie şi ei să le transmită din experienţa lor colegilor mai tineri. Fenomenul este în creştere şi avem nevoie ca oamenii pricepuţi să gestioneze cum trebuie schimbările ce sosesc odată cu progresul. Consider esenţială aici implicarea foştilor internaţionali, care să aibe curajul de a transpune în ţara lor ceea ce au văzut în străinătate, pentru ca viitorul baschetului să fie unui mai luminos.

 10. O echipă de  baschet preferată.

Toată familia şi toate rudele mele ţin cu Partizan Belgrad. N-am făcut eu alegerea, o fi genetic?

11. Un jucător de  baschet care  vă  place  în  mod deosebit. Motivaţi de ce.

Drazen Petrovic este jucătorul meu preferat. A fost un baschetbalist genial, dar şi extrem de ambiţios, un adevărat perfecţionist. Îmi pare rău că s-a stins din viaţă la numai 28 de ani pentru că ar fi putut deveni incontestabil cel mai bun jucător european din NBA din toate timpurile.

12. Un  jucător din  campionatul intern care v-a atras atenţia datorită calităţilor sale.

Îmi place Titus Nicoară, un jucător muncitor, care progresează de la an la an.Titus este un adevărat luptător cu un IQ baschetbalistic foarte ridicat care anticipează bine şi se poziţionează excelent. Este o plăcere să-l vezi jucând.  

13.Cu ce gânduri  vine Concordia Chiajna la Sibiu?

Dorim să creştem de la meci la meci. O astfel de partidă în faţa uneia din cele mai bune echipe a momentului din România nu poate decât să ne motiveze să ne arătăm într-o lumină cât mai bună publicului sibian. Din păcate loturile noastre nu se pot compara din punct de vedere valoric, însă am încredere că jucătorii pe care-i antrenez pot fi mai buni şi pot progresa. Astfel de meciuri îi ajută mult în dezvoltarea lor sportivă şi mentală.

14. Un  mesaj pentru suporterii sibieni. 

Sibiul este un oraş cunoscător de baschet, un oraş cu tradiţie pe harta baschetbalistică  a României. Este o onoare pentru noi să jucăm în faţa dumneavoastră. Vă doresc cât mai multe motive de bucurie în acest an şi pe viitor să vă susţinţi echipa necontenit, aşa cum aţi făcut-o mereu.

Ana Duţu/17.02.2014 

NOTA: Este interzisa folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana, autor, articol, afisarea de anunturi publicitare, jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori sau autori ai altor comentarii. Ne rezervam dreptul de a cenzura, sterge integral sau interzicerea dreptului de a posta, prin banarea / blocarea IP-ului dvs daca nu folositi un limbaj adecvat. CSUFANS.RO nu raspunde pentru continutul postat de utilizatori in rubrica de comentarii, aceasta responsabilitate revine integral autorului comentariului.

Afisari: 885

Adauga un comentariu

Numele *:


Email *:


Website :

Comentariul tau :
Cod de verificare:
->



Clasament Liga Nationala de Baschet Masculin

Loc Club P
1 U BT Cluj 11
2 BCM U Pitesti 11
3 CSU Sibiu 10
4 CSM Steaua Bucuresti 10
5 Phoenix Galati 10
6 CSM CSU Oradea 10
7 BC SCM Timisoara 10
8 SCM U Craiova 9
9 BC Mures 8
10 Timba Timisoara 7
11 Politehnica Iasi 6
12 Dinamo Bucuresti 6


CSU Fans Magazin

CSU Fans Magazin