ro

en

de



WRAcademy

Interviu Dan Fleseriu

Interviu Dan Fleseriu

Dan Fleșeriu: „Tot efortul pe care îl depui în multele ore petrecute la sală, ore pe care nu le petreci cu familia, merită din plin”

   Simte cu toată ființa fiecare strigăt al suporterilor sibieni, iar uralele lor de multe ori îl alimentează cu energie. Fie că echipa se bucură de o victorie sau suferă o înfrângere, legătura pe care o are cu tribunele îl face să fie mereu mai îndârjit și să lupte cu pasiune pentru a nu-i dezamăgi pe fani. Dan Fleșeriu, antrenorul principal al galben-albaștrilor, vorbește cu drag despre familia CSU și despre modul în care această comunitate le influențează și lui, dar și echipei, întregul moral.

De la un grup de câteva sute de suporteri, de-a lungul anilor tribuna s-a transformat mai degrabă într-o familie. Cât de mult contează pentru tine această comunitate?

În primul rând, eu de când sunt mic am perceput suporterii ca pe o familie, încă de când mergeam în sala mică, deși nu erau un grup atât de compact și de mare. În sala mică încăpeau 300-400 de oameni. Dar când îi puneai să facă în sala aceea o atmosferă incendiară, era chiar apăsător pentru adversari și nivelul de adrenalină ca suporter pe vremea aceea era foarte ridicat la oricare dintre meciurile la care mergeam. La fel, în Sala Transilvania acum, mai ales că sala este plină ochi la meciurile importante, atmosfera este la fel de apăsătoare pentru echipele care ne vizitează și in același timp ridică intensitatea meciului și adrenalina jucătorilor și implicit pe a mea ca antrenor. Ne mobilizează extrem de mult, chiar și în momentele când soluțiile par să nu vină atât de ușor.

După ce în copilărie ai fost în tribune, cum e să fii acum de partea cealaltă a baricadei?

   Ca suporter, așteptam cu nerăbdare întotdeauna să vină următorul meci. Era întotdeauna, tot așa în sala mică, extrem de emoționant strigătul de luptă al unuia dintre suporteri care începea cu un „Hai CSU”, un „hai” extrem de lung, de vreo 20 de secunde, în care se făcea liniște, nu se auzea nici musca. După acel strigăt de luptă, toată lumea începea să scandeze. Erau momente când cu siguranță jucătorilor de atunci de la CSU le creștea tensiunea și intrau în ritmul de joc mult mai bine și mult mai determinați să câștige. Sunt meciuri și acum la care simțim treaba aceasta în sala mare, deși într-o sală atât de mare e mai greu să faci o atmosferă atât de încinsă. Sunt însă întradevăr meciuri când cel puțin eu simt și îi văd și pe jucători, mai ales când sunt momente grele pentru ei, atât în apărare cât și în atac, și galeria le dă energie multă. Nu știu dacă există o explicație fizică pentru ceea ce se întâmplă, dar din punct de vedere psihic ne ajută foarte, foarte mult.

Ți se mai face pielea de găină chiar și acum, după atâta timp?

   La începutul meciului, când se cântă imnul și dacă toată lumea este întradveăr în picioare și se creează așa o atmosferă de familie, atunci sunt momente când te copleșesc emoțiile. Dar apoi, în tensiunea jocului, nu îți mai prea dai seama de aceste amănunte.

Se întâmplă, în timpul meciurilor, să îi auzi pe suporterii din spatele tău cum strigă către voi? Ce zic? Vă mai și ceartă?

   Sunt, ca în orice sală, suporteri care văd meciul diferit sau au păreri și încearcă să îi ajute pe jucători cu tot felul de indicații, dar de multe ori nici nu îi auzim. Oricum, noi întotdeauna avem un plan de a juca și încercăm să îl respectăm. Dar în momentul când este cu adevărat greu și toată lumea ne susține, echipa simte și atunci chiar auzim ce supun. Se vede câteodată cum și jucătorii se duc spre tribună și interacționează cu publicul.

Și tu interacționezi cu suporterii. Aveți chiar acel moment special de final, când tu ridici mâna spre ei, le dai tonul, iar ei încep să strige „CSU, CSU”. Cum te simți în acele momente?

   Este un sentiment de mândrie care nu cred că poate fi explicat. Nu e doar mândrie, e pur și simplu o împlinire extrem de mare, indiferent de rezultat. Sunt momente când după o înfrângere se întâmplă lucrul acesta și pur și simplu, pe mine cel puțin, mă încarcă și îmi dă putere să îmi revin mai repede și să îi mobilizez pe băieți pentru meciul următor. Sentimentul este extraordinar. Îți dai seama că tot efortul pe care îl faci în multele ore petrecute la sală, ore pe care nu le petreci cu familia, merită din plin.

Fetița ta este și ea un mare fan. E mereu pe teren la fiecare final de meci. Cum se simte micuța?

   Îi place mult. Acasă cântă mereu, știe aproape toate melodiile, știe deja și culorile echipelor. Evident, culorile ei preferate sunt galben și albastru, se îmbracă de multe ori cu aceste culori. Nu am împins-o, nu am ținut absolut neapărat să facă ceva ce nu își dorește, dar își dorește ea să vină la meciuri și e foarte la curent cu ce se întâmplă. Trăiește la maxim momentele din sală, dar singurul lucru de care îi e frică încă este să dea mâna cu vulturul. Ea încă din burtică era la meciuri. Când am ieșit prima dată campioni, într-o sală de 3000 de locuri, ea dădea din piciorușe fericită în burtică.

Dacă ar fi să le transmiți suporterilor un mesaj, care să însumeze întreaga voastră istorie, dar și sentimentele tale pentru ei, care ar fi acela?

  Nu mi-ar ajunge întreaga revistă să le spun tot ce vreau. Ei trebuie, și o vor face cu siguranță nu doar pentru că trebuie, ci pentru că așa simt, să fie alături de echipă în toate momentele ei, fie ele bune sau rele. Trebuie să fie alături de cei care încearcă să facă echipa să funcționeze în continuare și să își dorească absolut întotdeauna mai mult de la noi, decât ce oferim. Chiar dacă noi acum spre exemplu suntem pe primul loc, întotdeauna este loc de și mai bine. Doar cu influența aceasta și cu lobby-ul pe care pot să îl facă ei asupra firmelor din Sibiu, pot să facă echipa să supraviețuiască an de an. Doar datorită lor sunt mereu sponsori și sunt din ce în ce mai mulți.

Dacă și tu ai idei de acţiuni pe care Asociația noastră le-ar putea desfășura, dacă vrei să faci parte din marea familie de suporteri CSU Sibiu, nu rămâne decât să ni te alături. Așteptăm energii și forțe proaspete, care să aprecieze ceea ce facem! Fii și tu parte din Asociația „Al 6-lea jucător” şi din fenomenul baschetbalistic sibian completând formularul de înscriere pe care îl găseşti AICI

Cristina Bălău, foto: Adrian Bugariu/30.04.2018

NOTA: Este interzisa folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana, autor, articol, afisarea de anunturi publicitare, jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori sau autori ai altor comentarii. Ne rezervam dreptul de a cenzura, sterge integral sau interzicerea dreptului de a posta, prin banarea / blocarea IP-ului dvs daca nu folositi un limbaj adecvat. CSUFANS.RO nu raspunde pentru continutul postat de utilizatori in rubrica de comentarii, aceasta responsabilitate revine integral autorului comentariului.

Afisari: 1008

Adauga un comentariu

Numele *:


Email *:


Website :

Comentariul tau :
Cod de verificare:
->



Clasament Liga Nationala de Baschet Masculin

Loc Club P
1 U BT Cluj 55
2 CSU Sibiu 55
3 CSM CSU Oradea 54
4 Steaua Bucuresti 53
5 BC SCM Timisoara 50
6 BCM U Pitesti 47
7 SCM U Craiova 48
8 Phoenix Galati 47
9 Timba Timisoara 39
10 Politehnica Iasi 35
11 Dinamo Bucuresti 33
12 BC Mures 28


CSU Fans Magazin

CSU Fans Magazin