ro

en

de



WRAcademy

Interviu - Beni Pelger

   Căpitanul este acasă! Aceste cuvinte au fost pe buzele majorităţii care a fost prezentă, sâmbătă, 2 aprilie, la Sala Transilvania. Beni Pelger, zecarul echipei, a fost prezent la meciul dintre CSU Sibiu şi BCM U Piteşti în calitate de suporter a echipei lui de suflet.

Reporter : Cine este Beni Pelger în momentul de faţă şi cu ce se ocupă?

Beni Pelger : Momentan Beni Pelger este acelaşi om căruia îi pasă de copii din jurul lui, care face tot posibilul să-i ajute, să-i modeleze şi aici vorbesc nu numai de baschet. În Canada momentan Beni Pelger îşi caută servici, dar acest lucru este doar o provocare de la viaţă. În ultimii 4 ani am profesat ca profesor de sport, de matematică sau informatică. În ceea ce priveşte viitorul, doresc să fac altceva, care să-mi placă, să rămân în contact cu oamenii, să comunic.

Rep : Cum a început totul ? De unde această dragostea pentru baschet ?

B.P. : Ca mai toţi baschebaliştii de origine medieşeancă, totul a început de la domnul profesor Octavian Şerban. Tocmai, luni seară, am jucat o „miuţă”, cu dânsul, la Mediaş, în sala veche, unde toţi am început baschetul.Probabil acesta este apogeul sau mai bine spus visul oricărui jucător, să ajungă să joace măcar pentru o jumătate de oră cu cel care i-a fost profesor. Iar dacă dânsul, care este în momentul de faţă pensionar, s-a întors în sală şi a jucat cu învăţăceii lui , nu va fi de mirare ca învăţăcei lui să-i urmeze exemplul.

Rep : De ce ai ales tocmai Canada?

B.P. : Aşa a fost să fie în acel moment. Fiecare face paşi diferiţi în viaţă. Nu pot să zic că acela este destinul meu. Şi acolo am încercat să fac acelaşi lucru care îmi place şi am reuşit. Am antrenat copii şi am fost în jurul lor şi nu ştiu ce va fi pe viitor. Oricum, a fost şi încă este o experienţă care m-a ajutat foarte mult în viaţă. Am reuşit să mă redescopăr într-un alt fel şi să înţeleg probabil mult mai multe lucruri despre mine.

Rep : Cum este să fi din nou acasă, chiar dacă este pentru o scurtă perioadă de timp ?

B.P.: Acasă este acasă. Oricât părinţii meu vor fi în viaţă eu voi rămâne copilul lor. Momentele petrecute alături de mama şi tata , nimeni nu ni le poate lua. Pe lângă asta, faptul că m-am reîntors la Sibiu, unde pentru 17 ani am jucat baschet, nu este un vis, ci este o realitate. Simt mereu când mă întorc acasă, un sentiment de dragoste şi respect, pentru că aşa cum am dat totul pentru suporteri, ei mereu au fost acolo, chiar şi la ultimul meci (n.r. – CSU Sibiu - BCM U Piteşti).

Rep : Ai precizat mai înainte că ai antrenat în Canada. Cum este trecerea de la postura de jucător la aceea de antrenor , unde chiar trebuie să înveţi pe altcineva baschet ?

B.P. : În general, toţi care au jucat baschet, bănuiesc că vor să transmită mai departe ceea ce au învăţat. Dar, totuşi tind să cred că ai nevoie să ai o chemare pentru acest lucru.

Rep : Cât timp ai fost în Canada ţi-a lipsit baschet şi să joci în faţă a mii de suporteri ?

B.P. : Bine că am plecat în Canada, pentru că dacă aş fi rămas aş fi jucat şi acuma(râde). Dacă rămâneam probabil ar fi fost foarte dureroasă despărţirea de baschet ca şi jucător.

Rep : Pe cine am întrebat sau cu care am vorbit din „Generaţia de aur”, toată lumea pomenea de vestitul cantonament de la Păltiniş. Tu ce ne poţi spune despre acesta ?

B.P. : Cantonamentul de la Păţtiniş era ... pentru momentele în care ne antrenam, îmi doream să nu mai calc prin Păltiniş vreodată. Prima dată când m-am întors din Canada, m-am dus la Păltiniş şi doar m-am plimbat pe unde alergam şi atunci mi-am zis că aş fi plătit pe cineva să pot alerga din nou pe acolo.Eram în stare să renunţ la orice pentru a nu pierde pregătirea fizică din Păltiniş. Întotdeauna noi am ştiut să ne distrăm în cantonament, dar când era vorba de muncă, eram serioşi. Aşa am reuşit să devenim o familie. Nimeni nu ar fi îndrăznit să tragă chiulul la vreun antrenament sau chiulul la vreo petrecere. Totul era făcut împreună.

Rep : Poţi să ne povesteşti un meci care ţi-a rămas în suflet, chiar dacă vorbim aici de mii de meciuri jucate ?

B.P. : Sunt foarte multe meciuri care mi-au rămas în suflet. Multă lume probabil se aşteaptă să vorbesc despre meciul în care am câştigat prima dată titlul. Dar acuma, că se aproprie play-off-ul şi ne întâlnim cu Clujul, rămâne un meci memorabil pentru noi, cel din 1994 sau 1996, nu-mi amintesc sigur, când am jucat cu Clujul, în tur, şi am luat bătaie la vreo 30 şi ceva de puncte. Am zis chestia asta şi atunci, probabil în sinea noastră am descoperit ce fel de oameni suntem în acea echipă. Noi când am revenit acasă timp de 5 luni, cât a durat până ne-am reîntâlnit cu ei în retur, nimeni nu pomenea de acel meci sau să întârzie la antrenamente, să plece înainte de la acestea. Nu ieşeam din sală până nu veneau fetele de la volei să ne scoată că aveau ele antrenament. În retur i-am bătut la o diferenţă de vreo 45 de puncte. Atunci a fost momentul în care ne-am format ca şi o familie dar ca şi bărbaţi.

Rep : Povesteşte despre atmosfera din vestiar în timpul finalelor din 1995/1999. Atmosfera din tribune şi-o aminteşte fiecare.

B.P.: În tribune era la fel. Îi ştiam după numele pe aproape toată lumea, ne aşteptau la uşă, povesteam cu ei. În vestiar, când ajungi aşa de aproape şi realizezi că poţi să faci mai mult automat şi în vestiar şi peste tot devii mai matur şi toţi aveam un scop pe care trebuia să-l atingem. Toată tensiunea care era ne facea să fim mult mai serioşi.

Rep : Toată lumea te vrea la Sibiu pe banca tehnică. Când va fi posibilă îndeplinirea acestei dorinţe?

B.P. : Eu cu Mircea Vulc am avut mereu o relaţie apropiată şi o limită de respect unul faţă de celălalt. Am avut o dată, în 2009, o discuţie despre acest subiect, dar din păcate nu s-a materializat. Dar deocamdată echipa are un antrenor, un antrenor care se descurcă foarte bine până acuma şi creditul este a lui. Dacă Beni Pelger se va întoarce la Sibiu ? Răspunsul este nu ştiu. Echipa va rămâne mereu în sufletul meu. Va rămâne de văzut.

Rep: Te rog, să faci o comparaţie dintre campionatul din vremea ta şi campionatul actual. Ce s-a schimbat şi din ce cauză?

B.P. : În primul rând jucătorii din ziua de astăzi sunt mult mai atletici, joacă într-o mai mare viteză. Din ceea ce am văzut eu, nu mai primează jocul de echipă. Spectacol este, prin ceea ce înţelege lui, adică slam-dunk-uri, air-ball-uri. Meciul trecut l-am văzut ca un suporter şi ca un membru al familiei CSU. Pe vremea noastră spectacolul era un schimb de pase bune, un joc de echipă bun. Acest spectacol prindea publicul. Aş fi vrut mai mulţi români promovaţi cu orice risc. Se cheltuie sume mari de ani pentru un an sau doi ani de zile. Românii sunt aceia care rămân. E mult mai important ceea ce râmâne în urmă şi nu, ceea ce este în prezent.

Rep : Ce sfat ai da juniorilor care practică baschetul şi au ca şi model un străin pentru că modelul român este pe cale de dispariţie?

B.P. : Este foarte bine să ai un model. Ei trebuie să-l aleagă pe cel mai bun. Baschetul se joacă nu într-o echipă de 5, ci într-o echipă de 12. trebuie să înţeleagă că e vorba de multă muncă. Avem o serie de jucători români care sunt buni aici în campionatul românesc, dar şi peste ocean în campionatele colegiilor. Aceştia ar trebui luaţi ca şi model.

Rep : Care este după părerea ta, MVP-ul acestui campionat şi ce calităţi trebuie să aibă un jucător pentru a fi desemnat MVP?

B.P.: Nu mă pot pronunţa. Nu pot sa zic că anul acesta am văzut un lider de echipă. Lider de echipă este acel jucător care conduce echipă pe teren şi care ştie jocul. Trebuie să aibă personalitate, pentru ai face pe ceilalţi 4 de pe teren să joace foarte bine. Din păcate, jucătorii români practică acelaş loc ca şi jucătorii străini. Când mă gândesc la trecut, la diferiţi jucători, este o mare diferenţă. Marcel Ţenter era un lider de echipă. Toată lumea ştia că el ştie jocul, el ştie ce vorbeşte. Acum, din câte am văzut şi am înţeles, mi-a plăcut de Howell, este un lider de echipă. Se apropie de acest statut, joacă pentru echipă.

Rep. : În încheiere, un mesaj pentru Sibiu, pentru echipa de baschet, şi nu în ultimul rând pentru suporteri.

B.P. : Sibiul rămâne oraşul meu, chiar dacă m-am născut la Mediaş am trăit aici anii mei de baschet şi pot să zic că sunt sibian după 17 ani. Iubesc Sibiul. Pentru fani, ei au păstrat viu spiritul CSU: te uiţi în tribună şi vezi spiritul CSU.: El a rămas acolo. Echipa asta a trăit şi datorită lor, pentru că au venit la sală an de an şi au susţinut echipa la bine şi la greu. Le mulţumesc pentru ceea ce au făcut şi continuă să facă. Mă bucur că am văzut, copii, tineri care vin la baschet şi sper că vor rămâne.Am vazut vechi cunoştinţe care pe vremea mea veneau cu nepoţii la baschet. Acuma nepoţii au crescut şi ei duc bunicii la sală. Jucătorii vin şi pleacă, dar suporterii rămân. Suporterii trebuie să înţelească că trebuie să vină la sală doar pentru a susţine echipa. Dacă se pierde meciul asta este, ceilalţi au fost mai buni decât noi. Merită aplauze şi învinşii şi învingătorii.

Oana Lăţa/12.04.2011

NOTA: Este interzisa folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana, autor, articol, afisarea de anunturi publicitare, jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori sau autori ai altor comentarii. Ne rezervam dreptul de a cenzura, sterge integral sau interzicerea dreptului de a posta, prin banarea / blocarea IP-ului dvs daca nu folositi un limbaj adecvat. CSUFANS.RO nu raspunde pentru continutul postat de utilizatori in rubrica de comentarii, aceasta responsabilitate revine integral autorului comentariului.

NOTA: Este interzisa folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana, autor, articol, afisarea de anunturi publicitare, jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori sau autori ai altor comentarii. Ne rezervam dreptul de a cenzura, sterge integral sau interzicerea dreptului de a posta, prin banarea / blocarea IP-ului dvs daca nu folositi un limbaj adecvat. CSUFANS.RO nu raspunde pentru continutul postat de utilizatori in rubrica de comentarii, aceasta responsabilitate revine integral autorului comentariului.

Afisari: 1688

Adauga un comentariu

Numele *:


Email *:


Website :

Comentariul tau :
Cod de verificare:
->




adi ( 13.04.2011 01:51 )
Beni suporterii medieseni te saluta si iti ureaza un calduros bine ai venit acasa,adevarata ta casa Mediasul!Cu toti avem un mare regret ca di toti jucatorii de mare valoare pe care ia dat Mediasul doar unul a ajuns sa imbrace tricoul gazului regretatul Tordai Elemer,Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!Doamne ce echipa am mai fi avut... dar asta e alti au avut norocul sa sa bucure si sa culeaga roadele talentului si bucuriei voastre da a juca baschet.Noi am ramas cu ghinionul de a ne naste in al doilea oras al judetului traind zeci de ani in umbra celui dintai!Oricum sintem mandri de voi toti ca sinteti trecuti cu litere de aur in istoria sibiului,sintem mindrii ca sintei medieseni!Va uram tuturor tot binele din lume oriunde ati fi!

air jordan ( 13.04.2011 09:52 )
BENI E CEL MAI TARE !!!!!!!

Clasament Liga Nationala de Baschet Masculin

Loc Club P
1 U BT Cluj 11
2 BCM U Pitesti 11
3 CSU Sibiu 10
4 CSM Steaua Bucuresti 10
5 Phoenix Galati 10
6 CSM CSU Oradea 10
7 BC SCM Timisoara 10
8 SCM U Craiova 9
9 BC Mures 8
10 Timba Timisoara 7
11 Politehnica Iasi 6
12 Dinamo Bucuresti 6


CSU Fans Magazin

CSU Fans Magazin