Sibiul.ro   |  CSU FANS   |  Facebook CSU Fans   |  CHAT   |  CSU Sibiu   |  FRBaschet   |  totalbaschet   |  DAbaschet   |  24 secunde   |  NBA   |  eurobasket

fotbal

cronici de meci, transferuri si alte comentarii
User avatar
Posts: 539
Joined: 26.03.2007 13:54
Location: Sibiu
PostPosted: 02.11.2012 23:47
Karsiyaka au sarbatorit 100 de ani (echipa din liga a2a turca)

http://www.ultras-tifo.net/news/1186-ka ... years.html


Image
O căruţă de ţărani a ţinut în şah imperii!

Image
User avatar
Posts: 539
Joined: 26.03.2007 13:54
Location: Sibiu
PostPosted: 04.12.2012 23:13
Cînd stadionul coboară în stradă - interviu cu Dinu GUŢU, cercetător şi ultras

Îţi ia timp să descoşi lumea ultraşilor, să-i descifrezi ritualurile, crezurile. Dinu Guţu (24 de ani) merge de vreo şase ani la meciurile lui Dinamo. E membru de grup în Peluza „Cătălin Hîldan“. De la o vreme, a început să ţină un jurnal antropologic de teren, care i-a folosit, în 2010, la scrierea licenţei: o lucrare de Ştiinţe Politice, publicată anul acesta sub titlul Revoluţia „ultraşilor“ (Antietatism, violenţă simbolică şi potenţial insurecţional în cadrul fenomenului „Ultras“, Editura Cartier). După protestele din ianuarie, a adăugat un soi de epilog: teoria coborîse în stradă.

„În cărţulia asta eram foarte fericit că pot să contrazic teoria marxistă asupra revoluţiilor, care spunea că vom avea clase aflate în conflict. În rebeliunea politică postmodernă, nu mai există clase, ci doar grupuri cu potenţial violent, adică ultraşii, care – avînd experienţa confruntării cu statul – pot crea violenţe de masă. Iar restul populaţiei coalizează oarecum împotriva jandarmeriei. Mă înşelasem în privinţa teoriei: e mai marxist contextul decît credeam. În momentul de faţă, pe străzile Atenei sînt inclusiv suporteri anarhişti“ – explică Dinu Guţu.

Ultraşii au ceva dintr-un „romantic crew“ – de aici şi iraţionalul lor: „Să păstrezi steagul cu sfinţenie, să faci coregrafii care costă… Pare ceva complet iraţional şi non-utilitarist. Ei sînt nişte idealişti şi luptă pentru conservarea tipului ăsta de libertate“, mai spune Dinu Guţu. Cît e însă de periculos acest idealism, dacă e?

„Nu poţi să-ţi diluezi identitatea de ultras mergînd într-un partid“

Ce modelează comportamentul ultraşilor?

E un tip de cultură. E clar: înainte de 1990 n-am avut acest tip de susţinere fanatică şi organizată a unei echipe. Odată cu liberalizarea, am adoptat – inconştient sau nu – modelul latin de susţinere a unei echipe de fotbal, numit Ultras. Modelul anglo-saxon e Hooligans. Aceştia din urmă nu au steaguri de gard, grupurile sînt mai puţin ierarhice şi se bazează pe violenţă fizică. Un grup Ultras, în schimb, e o mulţime mai degrabă isterică, feminină. Adică îşi domină adversarul printr-un spectacol simbolic: o coregrafie, o demonstraţie de forţă care arată unitatea grupului şi superioritatea sa. Ceea ce nu înţelege statul e că astea sînt elemente dintr-o cultură. Şi, în momentul în care interzice spectacolele pirotehnice, coregrafiile, mesajele, intervine practic în manifestarea culturală a unui anumit grup. De aici apar marile probleme. Aşa se explică implicarea suporterilor în ceea ce a însemnat Piaţa Universităţii 2012.

Implicarea suporterilor a fost deci strict legată de nemulţumirile proprii.

Nu nepărat. S-a ieşit din spirit civic şi ca reacţie la îngrădirea constantă a unei serii de libertăţi asupra acestui grup. Practic, ceea ce s-a întîmplat în ianuarie cu suporterii a fost nelegitimarea acţiunii statului în cazul legii respective. S-au coalizat şi au conştientizat faptul că rivalităţile de weekend sînt importante, dar mai presus decît duşmanul pe care-l ai în Drumul Taberei sau în Ştefan cel Mare ar fi schimbarea statului şi a instituţiilor sale de coerciţie.

Pot fi ultraşii folosiţi politic, pot fi manipulaţi?

Pot fi, dar cred că e mai degrabă vorba de grupuri sau indivizi marginali. Nu poţi „cumpăra“ o subcultură. Pentru că în cadrul fenomenului Ultras există o aversiune faţă de politic: în general, eşti doar Ultras, eşti liber, asta te defineşte. Nu poţi să-ţi diluezi identitatea mergînd într-un partid.

„Suporterii îi zic «Mall Arena»“

În ce condiţii se ajunge la violenţă?

Se exagerează cu violenţa. Hai să luăm ultimul derby Steaua-Dinamo. În ziua respectivă, erau patru sau cinci ştiri pe gsp.ro despre violenţa suporterilor şi patru – despre meciul propriu-zis. În afară de un atac asupra unor dinamovişti, n-au mai fost probleme. În general, cultura Ultras nu încurajează violenţa. Există doar grupuri marginale care au apetenţă pentru asta.

Adică violenţa simbolică înlocuieşte, în mare măsură, violenţa fizică.

Da. Ultraseria aduce foarte mult cu ideea de carnaval, de spectacol care nu aparţine statului. Pentru că şi cultura Ultras e mai degrabă una „working class“. E un refuz simbolic al ordinii şi disciplinei statului, e bucuria clasei muncitoare. De aici şi rivalităţile între cartiere, între oraşe. Apoi, ultraşii stau la peluză, unde sînt biletele cele mai ieftine. Se manifestă şi un anticonsumerism. Sînt o reprezentare a culturii punk DIY („do it yourself ethics“). Naţional Arena e un studiu de caz foarte bun. Suporterii îi zic „Mall Arena“, pentru că acolo li se cere 10 lei pe un hotdog. Şi pentru că identitatea hardcore se diluează: vine lume care nu e interesată de susţinerea echipei, ci doar de spectacol. Cum zicea un suporter: între Red Hot Chili Peppers şi Dinamo-Barcelona nu mai există diferenţe.

Se comportă diferit ultraşii în Ştefan cel Mare, de exemplu, decît pe Naţional Arena?

Ei nu se comportă diferit, dar cu siguranţă observă o represiune mai mare din partea organelor de coerciţie. Pentru că e un stadion mult mai bine organizat, ultraşii nu mai controlează peluza aşa cum o controlau înainte. Sînt mult mai stricte regulile decît erau pe stadioanele vechi. Stadionul, ca teatru al exprimării opţiunilor, e unul dintre puţinele locuri în care observi represiunea statului şi felul în care te cenzurează. E aproape ideea de protest şi cea de peluză, sînt cam aceleaşi tipuri de energii. Ca să nu mai vorbim de faptul că „inamicul comun“, jandarmeria, e şi aici, şi acolo.

Suporterii văd în jandarm o personificare a statului.

Da, statul e pentru ei instituţia asta, una vizibilă. Uneori, chiar tangibilă, cînd primeşti bastoane pe spate. Din punctul meu de vedere, ultraşii sînt – deşi nu conştientizează lucrul ăsta – singurul grup din societatea asta care ar putea, prin şicanele şi provocările constante de la fiecare meci, să democratizeze instituţiile de coerciţie ale statului.

„Ei nu se urăsc“

Ai realizat un profil al ultrasului, pe baza unui chestionar. Ce concluzii s-au conturat?

Chestionarul e făcut în 2010. S-au schimbat multe lucruri şi cred că procentul respondenţilor care se situau ideologic pe zona dreptei – 40% atunci – s-a mai schimbat. Mai ales că în ianuarie s-a protestat împotriva unor măsuri de austeritate, profund neoliberale. Cred că acum sînt mai mulţi de centru, centru-stînga. În jur de 90% spuneau că ar ieşi în stradă în cazul unei revolte. Asta demonstrează faptul că sînt un grup cu un important potenţial de schimbare socială. Mult mai radicali decît mainstream-ul.

Te-a surprins numărul mic al celor care se declară anarhişti?

Ei sînt mai degrabă grupuri ierarhice, care văd un lider, care se bazează pe o structură de comunitate, pe solidaritate şi pe anumite valori. Dacă urmăreşti mesajele pe care şi le aruncă unii altora, multe acuză exact abaterile de la normele ultraseriei, ale tipului de manifestare „sănătoasă“. Deci n-ar putea fi anarhişti, din moment ce joacă într-un anumit cod valoric.

Pare totuşi atrăgătoare titulatura asta pentru un ultras. În plus, din afară, nu prea se văd structurile ierarhice de care vorbeşti.

Asta e şi una dintre mizele lucrării pe care vreau s-o public: schimbarea percepţiei dintr-o perspectivă antropologică, academică. Violenţele din cadrul derby-urilor sînt provocate de grupuri marginale, care ar putea avea o tentă de cultură Hooligans, mai anarhistă. (…) Violenţa lor fizică şi simbolică e direct proporţională cu clivajele sociale dintr-o anumită perioadă.

Sînt deci o reprezentare a societăţii, la un moment dat.

Exact. La început erau mult mai aproape de ideea de clasă muncitoare. Fiind vorba de o cultură, care nu poate fi statică, acum s-a diluat uşor povestea asta, nu mai sînt neapărat clasă de jos, sînt şi oameni care fac masterate şi doctorate. Vreo 80% au sau vor face studii superioare.

Vorbeai, în finalul lucrării, despre „nevoia de entropie a omului modern“, care se reflectă pe stadioane. Acţionează stadionul ca o supapă?

E o supapă extraordinară de evacuare. Un lucru e cert: un ultras nu răspunde decît provocării unui egal. Niciodată nu va ataca pe cineva care nu joacă după aceleaşi reguli. Iar conflictele lor sînt pur ritualice, ei nu se urăsc. (…) Ultraşii merg pe partea asta mai hardcore, pe ideea că „jucătorii şi patronii pleacă şi vin, noi am rămas aceiaşi“. E un grup marginal care creează o istorie paralelă cu cea a clubului. Viaţa de ultras înseamnă mult mai mult decît ceea ce se vede. Sînt deplasări, petreceri, bucurii şi tristeţi trăite prin reinventarea valorilor de comunitate, pierdute într-o societate care prioritar consumă.

a consemnat Vlad ODOBESCU

http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-sap ... tor-ultras


Image
O căruţă de ţărani a ţinut în şah imperii!

Image
User avatar
Posts: 539
Joined: 26.03.2007 13:54
Location: Sibiu
PostPosted: 05.01.2013 22:23
După meciul Brescia - Livorno, disputat pe 23 decembrie 2012, aproximativ 60 membri Ultras Brescia 1911 Ex-Curva Nord au mers în faţa închisorii Canton Mombello din oraş cu torţe pentru a le ura "Crăciun fericit" camarazilor lor închişi.

http://www.youtube.com/watch?v=Q1CnEbf2Qko
O căruţă de ţărani a ţinut în şah imperii!

Image
User avatar
Posts: 539
Joined: 26.03.2007 13:54
Location: Sibiu
PostPosted: 09.01.2013 13:52
Romanul anului 2013

Aflandu-ne la inceputul unui nou an, cu o cifra superstitioasa in coada, dupa proteste, scandaluri politice si o Apocalipsa care a intarziat sa mai apara, am decis sa fac o analiza asupra cetateanului roman din 2013. Cum suntem abia in luna ianuarie si prea multe nu s-au intamplat, evenimentul cel mai “marcant” ramane moartea domnului Nicolaescu, cum bine spune titlul articolului scris de Cristian Tudor Popescu ca o reintreptare a filmului lui Puiu cu Lazarescu. Este inimaginabil cum disparatia unei persoane de 82 de ani (!!!), cu un trecut comunist si o activitate cinematografica lasata in negura timpului poate genera o isterie atat de mare. Comisarul Moldovan cap de afis in presa, editii speciale cu biografia si filmele “marelui” regizor la televiziune, comentarii patetic de sentimentale si un doliu national in mass-media, totul in dorinta de a-l ridica la rangul de erou post-mortem. La fel de romanesc este faptul ca falsele regrete revarsate pe retelele de socializare in legatura cu actorul si cineastul in cauza nu sunt exprimate nici cu “odihneasca-se in pace” sau “sa-i fie tarana usoara”, nici cu sumarul “adio”, ci prin prescurtarea americanescul “rest in peace”. Suna bine, da’ nu prea, nu face pe nimeni cunoscator al unei limbi straine si nici pe atat sintagma nu ne aparatine. E ca si cum de ziua nationala ti-ai exprima dragostea de tara cu “proud to be romanian” sau “happy 1st December”, e fix aceeasi treaba, mai mult sau mai putin. Asupra realelor talente disparute precum Cristian Nemescu sau Adrian Pintea nu s-a facut asa mare valva, dar asa se intampla cand nu esti pe gustul multimii (a se citi prostimii).

Romanul anului 2013 isi face idoli si ridica statui pe baza monumentelor de prostie, dintre care cel mai recent exemplu cu “un BMW, fa”, din aceeasi categorie cu perversul de pe Targu Ocna, Nicusor de la Braila sau Luminita, violatoarea de taximetristi. Romanul anului 2013 e un admirator desavarsit al unor show-uri ieftine marca Dan Capatos sau Catalin Maruta, regasindu-se perfect in postura “inteligentilor” invitati si amuzandu-se copios la fiecare emisiune. Romanul anului 2013 nu cunoaste bunul gust si se limiteaza la muzica difuzata pe canaluri de tipul UTV sau KissFM, caci comercialismele prind cel mai bine la marea masa. Romanul anului 2013 tine cat mai mult sa iasa in evidenta, afisandu-se cu smartphone-uri a caror utilitate nu o intelege prea bine si etalandu-si “smecheria” facand ture cu masini de lux furate din Germania sau urcandu-se pe mesele din cluburile de fite. Romanul anului 2013 se complace in situatie, s-a obisnuit sa fie prost, si ipocrit cum e, nu are nici puterea sa o recunoasca, iar criticile constructive nu sunt niciodata binevenite pentru acesta.
Romanul anului 2013 acorda o atentie exagerata asupra sarbatorilor, imbatandu-se pana la stadiul de coma alcoolica, cheltuind milioane fara niciun scop, inrosind telefonul cu false urari la tot felul de cunoscuti cu care nu mai vorbeste in restul anului, bucurandu-se de zgomotul petardelor si monotonia spectacolelor de artificii si facand cadouri doar pe baza zicalei “de Craciun, fii mai bun”. Daca vrei sa petreci pana la refuz sau sa fii bun cu ceilalti, o poti face si in alte zile obisnuite, nu doar in cele din care a ramas numai traditia. E doar o chestiune de simt, pana la urma.

Credul din fire, romanul anului 2013 este puternic influentat de forta nemarginita a jurnalismului sportiv si ii vede pe ziaristi ca fiind cunoscatorii absoluti ai fenomenului si Dumnezeii fotbalului. Pentru ei, ziaristii lucreaza ca o multifunctionala, fiind in acelasi timp antrenori, jucatori si conducatori. Ei fac echipele si realizeaza transferurile, ei aduc, dau si imprumuta jucatorii, ei condamna suporterii, iar romanul da crezare tuturor minciunilor si dezinformarilor aparute in presa si este fascinat de titlurile-bomba ale articolelor. Ma intreb oare cum ar reactiona acesta daca ziaristii ar avea numai cuvinte de lauda asupra peluzelor si ar indemna populatia sa vina pe stadion, dar in mod sigur ne-am afla la capitolul fabulatie, iar filmele prea indepartate nu se potrivesc in context.

Caracterizat de o profunda indolenta, romanul anului 2013 vine la meciuri numai cand echipa preferata are performante, respectiv victorii la rand, castigarea titlului de campioana si a Cupei Romaniei, precum si accederea in grupele Europa sau Champions League, dupa caz si pretentii. Cum fotbalul modern si-a pus o amprenta deosebit de mare asupra activitatii de microbist a cetateanului roman, iar motto-ul “pana la moarte, indiferent de rezultate” se regaseste in viata unui numar restrans de Oameni, nu sunt prea multe de facut pentru remedierea situatiei. Ce ar trebui sa inteleaga romanul lui 2013 este ca nu avem un campionat intre cele mai puternice, nici jucatori de talie mondiala si bugeturi nelimitate, la fel, si nici conduceri cat de cat profesioniste care sa satisfaca cele enumerate anterior, asa ca nu ramane decat pasiunea si dragostea pentru culori, care ar trebui sa fie mereu deasupra. Insa activitatea microbistului roman se rezuma la un amalgam nefericit de indiferenta, comoditate si obisnuitele discutii de chibiti din Cismigiu. Ca o paranteza si un exemplu de mentalitate, Glasgow Rangers, retrogradata in ultima liga scotiana are stadionul plin meci de meci, dar se pare ca zicala “caracterele puternice la greu se vad” la noi nu prea functioneaza.

Fii tu schimbarea pe care o vrei la altii. Macar incearca, nu e greu deloc.

http://pchdinamo.ro/romanul-anului-2013/
O căruţă de ţărani a ţinut în şah imperii!

Image
User avatar
Posts: 942
Joined: 24.04.2007 23:49
Location: sibiu
PostPosted: 25.01.2013 18:50
Cluj Arena nominalizat la "Building of the year" http://www.archdaily.com/210638/cluj-ar ... i-tiganas/
http://www.flickr.com/photos/34567649@N07/

http://www.rounite.com/ romania simply surprising

"Exista ceva mai greu de suportat decat frigul, foamea si intunericul, e rusinea fata de propria lasitate" Vasile Gogea, 20 decembrie 1989
User avatar
Posts: 539
Joined: 26.03.2007 13:54
Location: Sibiu
PostPosted: 16.09.2013 15:58
Mame de suporteri și jandarmi



Cîteva considerații pe marginea articolului “Lege și ordine VS umilință și tortură”, publicat duminică în Gazetă

Sîmbătă, 7 septembrie 2013, adică a doua zi după meciul România-Ungaria, șeful Jandarmeriei organiza o conferință de presă, în care anunța bilanțul confruntărilor cu suporterii maghiari și români. În ce-i privește pe aceștia din urmă, colonelul Mircea Olaru declara, cu siguranța șefului convins că oamenii săi și-au făcut datoria:

“Am dejucat intenţia suporterilor rapidişti, stelişti sau dinamovişti în a se întâlni pe traseu si de a organiza confruntari. In zona Clubului Dinamo, am reţinut 41 de persoane care erau pregătite cu bâte, lanţuri şi cocktailuri Molotov, pe care doreau să le arunce în mijloacele de transport ce se întorceau de la arena sportivă. Aceştia au fost conduşi la secţia de poliţie, iar împotriva lor se efectuează cercetările legale”

Despre declarația de mai sus, trei dintre cei reținuti au afirmat pentru Gazetă două lucruri clare: este incompletă și conține o eroare. Înainte să fie duse la secție, persoanele la care făcea referire colonelul Olaru au fost supuse unor tratamente inumane, fiind maltratate și umilite, iar numărul lor nu este 41, ci 42. Suporterul care în jurul orei 04:00 dimineața nu le ieșea jandarmilor la număr fusese bătut în fața secției și dus cu “Smurd”-ul la Spitalul Pantelimon. Purta un tricou negru, personalizat, “Dacii liberi”.

Mai mult, conform șefului Jandarmeriei, “nici un cetăţean al Capitalei nu a suferit vreo vătămare corporală”, ori și această informație, prezentată ca o concluzie a conferinței de presă, este greșită, spun suporterii cu care am vorbit. În realitate, toate cele 42 de persoane au suferit vătămări corporale, unii grave, printre ei aflîndu-se și cetățeni ai orașelor Cluj, Tîrgu Jiu și Constanța. Vinovați și nevinovați, la grămadă.

Jandarmeria a negat, iar suporterii merg în Instanță.

Gazeta a pus față în față variantele celor două părți în ziarul de ieri, așadar. Dacă l-ați ratat, nu-i nimic, puteți citi oricînd articolul pe Gazeta Digitală. Ce urmează acum sînt doar cîteva observații personale.

E adevărat, Jandarmeria și-a făcut datoria, întrebarea e: “cum”?

În ultmele trei zile am stat de vorbă cu ei, suporteri și jandarmi, la telefon sau față în față. Ce mi-au spus am pus în ziar, atît cît mi-a permis spațiul, iar ceea ce am simțit vă spun acum.

Și unii, și ceilalți vorbesc despre partea cealaltă cu o adversitate pe care aș îndrăzni să o numesc, responsabil și onest, URĂ. Vă redau doar o scenă, una care m-a șocat.

Unul dintre suporteri povestește: “Lîngă mine era un băiat căzut, care era lovit cu picioarele de către ,țestoase,. După ce au obosit, i-au strigat să se ridice, iar el a zis că nu poate. ,Vrei să vezi că poți?, l-au întrebat, și au început să numere. Cînd au ajuns la 3, unul dintre jandarmi a început să-l lovească din nou, și mai tare! Din spate a venit un alt jandarm, care s-a oprit în dreptul lui și i-a zis: ,Uită-te la mine!, Mascatul era o femeie, care ținea în mînă o sticlă cu benzină. Puștiul acela nimerise pe o parte, iar în momentul în care a ridicat capul, aceasta i-a turnat benzina pe față, după care l-a întrebat: ,Ia zi, mai ești ultras dacă aprind și bricheta?,”

*Sticla era una dintre cocktailurile Molotov la care făcea referire colonelul Olaru.

Cîteva ore mai tîrziu, cînd lucrurile s-au liniștit, suporterul și un jandarm, poate unul dintre cei care loveau, poate altul, vorbesc în interiorul secției ca doi OAMENI, de data aceasta, cu luciditate și calm:

- OK, m-ati găsit în Dinamo, mi-ați cerut să ma culc, m-ați reținut, m-ati adus la circă, am dat declarație, se investighează cazul … OK … dar nu sînt de acord cu bătaia, bătaia nu a fost OK. Cum ați putut să ajungeți pînă într-acolo încît să turnați benzină pe noi?

- Dar tu te-ai gîndit că am copil acasă și că acum puteam să fiu ars dacă aruncai incendiara aia pe mine?

Atît întrebarea, cît și răspunsul, pe mine m-au zdruncinat. Adevărul e la locul lui, așa cum îl știm de o viață, la jumătate, dar chiar aici s-a ajuns!?

Vorbind cu ei, așadar, am simțit ură, iar acum simt nevoia să le spun doar atît: opriți-vă, altfel celebrul mesaj: ” Mamă, am plecat la meci, nu știu dacă mă mai întorc acasă”, va deveni, într-un moment nenorocit, știre. Unii vă urmați pe stadion pasiunea, alții veniți acolo la serviciu - ce difență ar face pentru o mama dacă moartea ar veni de la o lovitură de scut în gît sau de la o piatră care își face loc pe lîngă cască?

http://blogsport.gsp.ro/sendre/2013/09/ ... -jandarmi/
O căruţă de ţărani a ţinut în şah imperii!

Image
Previous

Return to Suporteri ai altor echipe

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron